vineri, 3 octombrie 2014

Note de toamna...


    Note de toamnă se aştern domol pe portativul gândurilor mele...
Flori de portocal, cafea, vanilie, pelin, lavandă...toamnă...
Fiecare drum e mai pustiu acum şi al tău "acasă" aşteaptă necontenit paşi osteniţi ce se întorc...crăpatele alei şi recile pietre încă tresar la fiece cântat al bătrânului greiere şi gem sub greutatea frunzelor ce se aşază-n straturi...ceasornicul din perete a încetat de mult a bate...şi taburetul, pătat incă de zaţ, a adormit în faţa mesei apăsate de un vechi tacâm...trandafirii din grădina sunt acum mai palizi în durerea lor...dar tu nu vii...tu nu mai vii acasă...!
Şi vântul brusc începe a ofta şi timpu'ncepe a urla prin jgheaburi...şi plouă...
Păianjenul din colţul casei şi-a clădit palat peste geamurile sparte...şi casa...oh, casa...! ....singurul locuitor al casei este, iată, însăşi casa...şi ea singură acuma stă şi-ascultă gemetele mute, ruginitul scârţâit de leagăn şi răguşitul bocet al porţii...
Inima, săraca-i tot mai pustie acum...şi-au plecat de mult cocorii...şi voi pleca şi eu curând, tăcut...Suflete, de ce nu-mi vii acasă...?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu