vineri, 3 octombrie 2014

Furtună....


    Furtună de sentimente, de trăiri, de gânduri, frânturi de vise, potop de cuvinte... M-apropii încet de al tău suflet...uşor, tăcut, să nu cumva să alung şi ultima rază de lumină ce se mai ascunde-n tine. Te privesc. Nu-ndrăznesc să respir. Îţi văd lumina şi realizez că...m-am înşelat...Ceea ce eu credeam a fi un târziu August, era în sine doar un alt Octombrie jucându-se nefast cu a mea nemurire. Tu nu eşti un Icar, tu eşti însăşi Înălţarea materializată şi transpusă aici, în ale mele mâini de ceară dospită. Îţi privesc sufletul...e un miraj...mirajul gândurilor , al iubirii şi fricii mele, un miraj al fiinţei mele pictat atent, de mâini neglitente, în a ta fiinţă. Linişte... Tresari. Te ridici şi închizi uşa. Te albăstreşti de teamă...îţi priveşti mâinile întorcându-ţi palmele în sus, în gestul absurd ce mi-e aşa cunoscut...Te uiţi în jur...NIMENI...Nu-i nimeni...Te linişteşti, dar, parcă ai vrea să fie cineva...şi totuşi nu-i... Eu sunt aici, sunt lângă tine, prin tine, înăuntrul tău, sunt în fiecare gest involuntar de-al tău, în fiecare piezişă privire...dar nu mă vezi, nu mă auzi, nici nu mă simţi... Îţi duci mâna în dreptul pieptului şi strângi cămaşa ta în carouri, o sfâşii aşa cum ar părea că o durere imensă îţi sfâşie inima...dar nu, e altceva... Buzele îţi tremură nebuneşte, absurd, încercând zadarnic parcă să îngaime ceva... "tu...tu eşti un suflet cald..."... Un stilou, o foaie...te-ncovoi şi-ncepi să scrii...Tresar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu