Google+ Followers

vineri, 3 octombrie 2014

Framântări...


   Timpul e tot ce "avem" aici şi acum.
Avem ore, minute, secunde şi veşnicii...
Şi ne-am obişnuit atât de mult cu ticăitul ceasului din perete încât am încercat să îi învăţăm limbile strămoşesti şi să-i răpim timpul...
Degeaba am furat noţiunile de timp şi le-am expus prin oraşe, degeaba am am făcut cuib de cuci din al nostru ceasornic...
Nicăieri bătăile ceasului nu se vor îngâna cu suflul şi inima noastră mai bine ca acasă...
Doar ceasornicul de-acasă ştie cald a ne spune poveşti despre vremuri stinse demult undeva, într-un viitor rece,
pe când oamenii încă mai credeau în ireversibilitatea Timpului...
Cum ar fi lumea asta dacă brusc, toate ceasurile ar ştii a ticăi în ritm cu inima noastră...?
Ar fi potop de durere peste lume...şi din neclipă în neclipă un cuc solitar ar începe a plânge o inimă ce a cedat nervos...