Google+ Followers

duminică, 12 octombrie 2014

Contradicţii.


      Pe aleea unui vechi, pustiu părculeţ din oraşul Grotescului, două mâini se caută, se găsesc, se pierd, se regăsesc, se pierd...Degete mici, firave de copil ciupesc, într-un absurd gest de disperare, mâini asprite de timp şi pătate de tutun... "Bunicule, nu-mi mai da drumu'...nu pot ţine pasul cu tine!" ...o smucitură...micul braţ tresaltă.
Pe terenul de joacă al oraşului Neîncrederii, două trupuri plăpânde aleargă, purtate pe aripi de fericire..."Ţine-mă de mână, nu vreau să cad!"...pline de gingăşie, mâinile li se unesc şi parcă...o mai sublimă siguranţă n-a mai existat.
Pe o bancă, în oraşul Minciunii, două mâini tremură, se cuprind, se contopesc, purtând dulcele semn al iubirii şi speranţei..."Nu-ţi voi da drumul, orice s-ar întâmpla!"
Într-o Mănăstire din oraşul Necredinţei, două mâini se-mpreunează în rugăciune..."Ajută-mă!"...un trup tresaltă în suspine.
Pe un peron din oraşul Uitării, două mâini se ating, se cuprind, se frâng în cruda încercare de a opri timpul..."Mă voi întoarce la tine!" ...mâinile se încleştează într-o ultima stupidă sforţare.
În oraşul Iubirii, la un proces de divorţ, două mâini se ating involuntar şi se retrag scârbite, încleştându-se haotic pe umerii fragili ai pătimitorului plod: "Cu cine vrei să rămâi??!" ...umerii se încovoaie, se zbuciumă, se zbat, tresaltă.
În oraşul Dreptăţii, două mâini tremură, îngheţate de străinul sânge cald ce le acoperă..."Nu-i vina mea!"...lacrimi reci spală păcatul strămoşesc repetat în odioasa nepăsare.
În oraşul Deznădejdii, într-un hol de spital, două mâini se strâng cu putere, se frământă, se topesc, se pierd pentru ultima dată..."Va fii bine!" ...
În oraşul Nemuririi, în taina sufletului meu, două sfinte mâini se-mpreunează-n veşnicie..."Iartă-mi rătăcirea... Ia-mă acasă!"