Google+ Followers

marți, 15 aprilie 2014

Altfel de ingeri.


Viaţa... această călătorie abstractă...
Întotdeauna am încercat să cânt viaţa dintr-o perspectivă obiectivă, atât de obiectivă incât eu eram mereu subiectul.
Încercând să privesc prin prisma subiectivităţii tâmpa obiectivitate a vieţii, mă poticnesc cu umerii de aceleaşi aşternuturi.
Apusuri marginale mor în fiece secundă şi renasc în fiecare bătaie a inimii palpitând a ploaie.
În bolţile mele Soarele răsare de trei ori pe noapte pentru a-mi pune de patru ori pe gene, în amiază.
Caut să regăsesc prima şoaptă pe care am adormit cu gust de sare marină pe buze, cu zefirul bolii în palme şi perle pe genunchi.
Mă strânge pianul pe care mi-am adormit idealul când dimineaţa mi-a smuls pumnalul din ochi pentru a mi-l împlânta între noapte şi zi.
M-am aflat la limita dintre viaţă şi moarte, aşternându-mi mantaua pe tâmpla răsăritului, aşteptând cu sufletul la gură neclipa în care îngerii vor veni să o îmbrace.
Am văzut îngerii ascunzându-se în răsuflarea amurgului, retezându-şi aripile şi lepădând mantaua.
Noaptea îngerii se ascundeau în Iad.
Am întins mâna, am scăpărat un vis, am muşcat un ideal, am strivit lumina între palme, am sugrumat un licurici, am pictat o ploaie, am durat un fulger, am crescut un tunet, am adormit pe o şoaptă.
Am dansat pe cioburi în braţele unui oftat bătrân şi am îngropat în mine certitudinea ultimului dans.
Am alergat pe raze şi m-am rafinat prin sticlă dospită.
Inuman mi-am simţit degetele trepidându-mi pe buze, sărutând dantura spartă ce se visa vioară...
Pianul coastelor mele nu avea clape, gemea frânt sub strânsoarea cămăşii de forţă a unui piept pustiit.
Mi-am legat şireturile cu tâmpla şi am alunecat pe transparenţa unui suflet de cristal. Eram de o căldură rece ca iubirea, ceva abisal şi infinit. Altfel de îngeri îmi jucau pe tâmplă, Icari ai sufletului ce se înalţau spre hău...
Inima mea pompa culoare şi sufletu-mi urla orb, împiedicându-se mut de cimitire.
De ireversibilitatea nisipului din învelişul meu de busolă clepsidrie nu m-am ascuns.
Am adormit pe pleoapa corbului universal cu ochii două pietre rotunde.
Apun o ploaie.